Ce este atașamentul?
Atașamentul este legătura emoțională profundă care se formează între un copil și îngrijitorii săi principali (în general, părinții). Această conexiune influențează felul în care ne raportăm la ceilalți toată viața: cât de confortabil ne simțim în intimitate, cât de mult ne temem de respingere și câtă încredere avem în ceilalți.
Teoria atașamentului, dezvoltată de psihologul John Bowlby și extinsă de Mary Ainsworth, identifică patru stiluri de atașament principale. Acestea se formează în copilărie, dar se pot schimba și vindeca în timp.
1. Atașamentul sigur
Caracteristici:
Se dezvoltă atunci când părinții sunt disponibili, receptivi și consecvenți emoțional.
Copilul învață că poate conta pe ceilalți și că nevoile lui contează.
La vârsta adultă:
Persoanele cu atașament sigur se simt confortabil cu intimitatea și independența.
Pot comunica deschis, își gestionează bine emoțiile și construiesc relații stabile și echilibrate.
2. Atașamentul anxios (sau ambivalent)
Caracteristici:
Apare când părinții sunt inconsecvenți: uneori afectuoși, alteori distanți sau imprevizibili.
Copilul devine nesigur: trebuie „să lupte” pentru atenție și afecțiune.
La vârsta adultă:
Persoanele anxioase sunt dependente emoțional, hipersensibile la respingere, avide după reasigurări.
Se tem că nu sunt suficient de iubite și pot deveni geloase sau posesive.
3. Atașamentul evitant
Caracteristici:
Se formează când părinții sunt distanți, reci sau îi resping emoțional pe copii.
Copilul învață că exprimarea emoțiilor nu e sigură și că trebuie să se bazeze doar pe sine.
La vârsta adultă:
Persoanele evitante evită intimitatea sau se simt inconfortabil cu apropierea emoțională.
Pot părea reci, detașate sau „independente până la izolare”.
4. Atașamentul dezorganizat
Caracteristici:
Apare în contexte traumatice: abuz, neglijență severă, părinți agresivi sau instabili.
Copilul este prins între dorința de apropiere și frica de cel care ar trebui să-l protejeze.
La vârsta adultă:
Persoanele cu acest stil oscilează între dorință de iubire și frică profundă de a fi rănite.
Relațiile lor sunt adesea marcate de haos emoțional, auto-sabotaj și instabilitate profundă.
Stilurile de atașament nu sunt „etichete” definitive
Toți avem trăsături din mai multe stiluri, iar contextul vieții adulte (relații, terapie, auto-reflecție) poate influența pozitiv modul în care ne atașăm. De exemplu, o persoană anxioasă poate dezvolta un atașament mai sigur printr-o relație sănătoasă sau prin lucrul cu un terapeut.
Cum îți poți identifica stilul de atașament?
Întreabă-te:
Cum reacționez când cineva se apropie emoțional de mine?
Mă simt confortabil să cer ajutor sau îmi este rușine?
Am tendința să mă retrag sau să mă agăț în relații?
Mă simt sigur(ă) în relații stabile sau le consider plictisitoare sau amenințătoare?
Autoobservarea, testele de psihologie relațională (ex. Adult Attachment Interview) și discuțiile cu un psiholog te pot ajuta să înțelegi mai bine stilul tău de atașament.
Concluzie
Stilurile de atașament ne influențează profund relațiile, încrederea în sine și felul în care ne conectăm cu ceilalți. Deși se formează în copilărie, ele nu sunt fixe — cu conștientizare, sprijin și efort, ne putem vindeca rănile timpurii și construi un mod de a iubi mai sigur, mai autentic și mai echilibrat.
Sunteti in cautarea unui psiholog din Iasi? Apelați la un psiholog sau la un psihoterapeut bun din Iasi!
Dacă aveți nevoie de un psiholog sau de un psihoterapeut din Iasi, pentru a urma ședințe de psihoterapie sau consiliere psihologica, psiholog Iasi Simona Curelaru vă oferă susținere și îndrumare, în rezolvarea problemelor cu care vă confruntați.